Oamenii, specii pe cale de disparitie

Buna dimineata soare! Da’ de unde? Injuraturi, trimiteri in origine ca nu mai merge liftul, ca vecinul de la doi iar s – a trezit cu noaptea in cap si a inceput sa demoleze peretele de la bucatarie pentru a – si face un apartament mai mare. Si daca tot ne trezim devreme de ce sa nu ne trezim pe ritm de muzica. Dj – ul saptamani este baiatul de la trei. E fan al muzicii house … si daca nu ne place house – ul putem asculta muzica de la vecina de langa mine, cele mai noute manele de pe piata. Uneori, ma gandesc cand mai au timp manelistii sa le compuna. Ma rog, daca se poate numi asa ceva compozitie.

Ajung cu chiu, cu vai la parter, ies din scara, merg la magazin unde baiatul din fata mea imi inchide usa in nas. Asta este … daca nu am caine, l – as fi invatat pe el sa – mi deschida usa ca pe baieti … nici o sansa.
Imi fac cumparaturile, ies cu sacosa din magazin, sacosa la care sar maidanezii flamanzi din fata magazinului. “Mars javra, lasa domnisoara in pace”, imi sare in aparare un tanar chipes. Ii multumesc si in timp ce ma gandesc ca mai exista si tineri de treaba, tipului care a alungat maidanezii de la sacosa mea tocmai injura cu foc pe cineva la telefon. Oftez si merg mai departe. Incerc sa traversez strada pe trecerea de pietoni. Nici o sansa. Soferii au uitat ca trebuie sa incetineasca viteza la trecerile de pietoni. O doamna mai in varsta isi face curaj si trece. Deodata aud o frana lunga. O masina opreste la picioarele ei. Domnul din masina scoate capul pe geam si incepe sa o injure pe doamna. Cum si – a permis sa treaca pe trecerea de pietoni, tocmai era sa o bage in spital sau poate, la morga, din vina ei, normal.

Trec si eu strada si ajung in scara blocului. Intru in apartament, imi las cumparaturile si ma gandesc ce mancare sa – mi prepar. Si normal ca o sa gatesc pe ritm de rock, pentru ca e vremea sa se trezeasca vecinul de sub apartamentul meu.
Cu bine, cu rau, acestia suntem noi, oamenii, daca ne putem numi asa.