Un altfel de roman

Liga Studentilor Electrotehnisti (LSETH) de la Facultatea de Electrotehnica a fost anul acesta una dintre cele mai active ligi studentesti din Iasi. Cum a reusit LSETH sa lanseze varianta online a revistei "Curentul Indus", varianta care beneficiaza de un update zilnic cu informatii necesare studentilor si de un radio online, ne va spune Cristian Tudosa, project manejer "curentulindus.ro".

Reporter: Care a fost primul tau contact cu LSETH?
Cristian Tudosa: Eram student al Facultatii de Electrotehnica iar LSETH reprezenta studentii acestei Facultati, optiunile nu erau prea multe. Aceasta se intampla prin martie 2003.
R: Care a fost prima impresie despre LSETH?
C. T: Dificil de spus, eram boboc, nu mai avusesem treaba cu asa ceva, totul mi se parea o nebunie si in acelasi timp era foarte atragator.
R: Te ocupi de "curentulindus. ro". Ce inseamna acest blog pentru liga?
C.T: "Curentul Indus" reprezinta numele unui ziar create de LSETH. Ziarul a fost creat pentru prima data in 2001 de Adrian Caliman si Lucian Alexandroaie. Din dorinta, mai mult personala pot spune, de a relansa "Curentul Indus" am hotarat sa cream "curentulindus.ro" ca blog, dat fiind si explozia fenomenului de blogging in Romania. Acesta a fost planul initial. Cum spune si vorba "Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ", pe parcurs am hotarat sa ramanem ca varianta de blog, mergea bine si utilitatea unui blog era mai mare. Blog - ul reprezinta 5% continut proriu si 95% continut preluat, stiri, anunturi, articole utile pentru studenti, mai ales din mediul educational.
R: Stiu ca la un momend dat ati vrut sa scoateti si revista tiparita.Ce a intervenit de nu s -a mai intamplat lucrul acesta?
C.T: Ca de obicei, primul factor al unei organizatii non - guvernamentale este factorul financiar. In momentul in care s - a rezolvat partial acest lucru, a aparut cel uman, lipsa timpului meu liber necesar pentru a discuta cu o tipografie. Speram , insa, in cele din urma, ca in luna iunie sa lansam bomba.
R: Ce crezi ca inseamna pentru studenti "curentulindus"?
C.T: Nu stiu cat de obiectiv pot fi eu, dat fiind ca e munca mea. Am intalnit prin camine persoane care mi-au spus ca uneori afla noutatio de pe "curentulindus.ro", afla lucruri pe care ar fi trebuit sa le stie dar poate din comoditate sau pur si simplu pentru ca nu citesc presa nu le - au aflat. Se spune ca utilitatea unui blog este verificata prin numarul comentarilor si vizitatorilor. Blog - ul ofera studentilor o informare cat mai rapida deoarece le - ar lua mult tim sa rasfoiasca un ziar si sa gaseasaca undeva pitita intr - un colt o stire din invatamant. Noi facem un fel de revisata a presei din invatamant.

"Radio Electro" se va relansa pe 1 octombrie a. c.

R: Ai si tu un blog personal. Ti l - ai creat pentru a fi la moda sau pur si simplu pentru ati exprima opinia personala?
C.T: Imi place sa scriu, imi place sa imi exprim liber opinia dar nu ma iau dupa moda. La momentul la care am scris eu primul text pe blog, 9 martie 2006, totul era la inceput. Acum, a devenit o adevarata moda sa ai un blog personal.
R: In afara de "curentulindus.ro" cu ce te mai ocupi?
C.T: Nu imi place sa stau pe bani parintilor, prin urmare mi-am luat viata in propriile maini si am un job care inseamna creatie, grafica, filme luminoase, adica din nou, exprimare libera.
R: Ati lansat si un radio online, "Radio Electro". Ce s- a intamplat de ati intrerupt transmisia?
C.T: Pentru prima data radioul a fost lansat in 2004 de acelasi om cu idei, Adrian Caliman. Am dorit sa il relansam in aceasta primavara dar nu am reusit sa avem sustinerea financiara necesara. Avem o vara intreaga la dispozitie pentru a pregati un proiect serios si in toamna, pe 1 octombrie a. c. , "Radio Electro" va fi din nou online.
R: Cat timp te mai vezi langa LSETH?
C.T: E dificil de spus! Depinde de ei daca ma vor alaturi, daca mai au nevoie de experienta mea. Din punctul meu de vedere la 30 iunie 2007 cred ca imi inchei activitatea efectiva in LSETH. Este foarte posibil, in functie de alegerile pentru presedinte de la 1 iunie sa decid sa mai raman alaturi de colegii mei.

Sfintii Imparati Constantin si Elena

An de an, pe 21 mai, atat biserica ortodoxa, cat si cea romano-catolica ii sarbatoresc pe Sfintii Imparati Constantin si Elena, cei "intocmai cu apostolii". Trecutele lor vieti sunt considerate adevarate modele de urmat, Constantin ramanand in istorie ca imparatul roman care a acordat adevarata libertate crestinismului. Dar cum a inceput totul? Iata ce povestesc istoricii bisericesti Eusebiu de Cezareea si Lactantiu: in anul 312, in ajunul bataliei din 28 octombrie, in care s-a confruntat cu Maxentiu, la Pons Milvius (Podul Vulturului), Constantin a vazut pe cer, ziua, deasupra soarelui, o cruce luminoasa. Pe aceasta scria "in hoc signo vinces" (prin acest semn vei invinge).

Iar in noaptea dinaintea luptei, imparatului i s-a aratat in vis chiar Iisus Hristos, care i-a cerut sa puna Sfanta Cruce pe steagurile armatei sale, ca semn protector. A doua zi, minunea s-a produs: armata lui Constantin, de doar 20.000 de soldati, a invins mult mai numeroasa ostire a lui Maxentiu, care numara 150.000 de luptatori. Considerand reusita acestei victorii drept un ajutor de la Dumnezeu, imparatul i-a marturisit lui Eusebiu, sub juramant, ca semnele care i s-au aratat l-au facut sa treaca de partea crestinilor.

La scurt timp, in ianuarie 313, Constantin cel Mare da Edictul de la Milano, prin care crestinismul devine "religio licita" (adica, religie permisa), sfatuindu-i pe romani sa adopte aceasta credinta. Totusi, Constantin nu a declarat crestinismul religie de stat, acest lucru facandu-l, mai tarziu, in anul 380, imparatul Teodosie cel Mare.

Prin Edictul de la Milano, Constantin devine un adevarat protector al crestinismului, toate deciziile sale politice demonstrand acest lucru. Astfel, sub conducerea sa au fost adoptate mai multe masuri in favoarea Bisericii, preotilor le-au fost acordate subventii si au fost scutiti de anumite obligatii municipale.

Spiritul crestin a influentat si sistemul legislativ: s-a renuntat la pedepsele mult prea aspre, viata celor din inchisori s-a imbunatatit, eliberarea sclavilor a fost simplificata (dandu-li-se dreptul episcopilor si preotilor de a-i putea declara liberi in biserici). Legea a fost modificata in scopul de a ii proteja pe saraci, pe orfani si pe vaduve. De asemenea, tot imparatul Constantin a fost cel care a generalizat in intreg Imperiul Roman, in anul 321, considerarea duminicii drept zi de odihna. Astfel, aceasta a devenit o sarbatoare saptamanala, in care pana si soldatii asistau la slujbe.

Cu aceeasi credinta in Dumnezeu ca a fiului ei, Elena, mama lui Constantin, merge la Ierusalim, in fruntea unei sfinte solii, pentru a cauta crucea pe care a fost rastignit Iisus Hristos si pentru a descoperi locul in care Mantuitorul a fost ingropat. Si nu a abandonat cautarile pana cand, la 14 septembrie 326, nu a adus Sfanta Cruce in fata credinciosilor din imperiu. Iar descoperirea locului in care Iisus a fost ingropat a fost cinstita prin ridicarea Bisericii Mormantul lui Iisus (in anul 330), chiar acolo unde existase cavoul familiei lui Iosif de Aritmathia. De asemenea, Sfanta Elena si-a sustinut fiul in toate realizarile sale, una dintre cele mai mari fiind ctitorirea unei noi capitale a imperiului: Constantinopolul (orasul lui Constantin). Inaugurat in anul 330, pe locurile fostului Bizant (si ale actualului oras turc Istanbul), Constantinopolul devine capitala crestina a imperiului, cu multe biserici si foarte pitoresc.

citeste

Ce este dragostea?

Viseaza la ceea ce vrei sa visezi, du- te acolo unde vrei sa mergi, iubeste pe cine vrei sa iubesti...fii ceea ce vrei sa fii! Ai curajul sa risti pentru adevarul din inima ta dar sa nu te minti atunci cand il asculti. Viata e un vis lung, uneori, un cosmar. De ce toti incearca sa fie fericiti pe pielea altora? Nu stiu daca as putea sa va raspund eu la aceasta intrebare. Ce frumoasa ar fi viata daca toti si- ar aminti sintagma: "Traieste astfel incat sa nu faci pe nimeni sa sufere iar daca nu poti dobandi fericirea decat intristand inima cuiva, atunci mai bine renunta la fericire!" Cati dintre noi am fi dispusi sa renuntam la fericirea noastra pentru a nu ii face pe cei din jurul nostru sa sufere? Foarte putini, va spun eu!

Sfantul Apostol Pavel spunea ca "unde dragoste nu e, nimic nu e!" Eu as spune ca unde dragoste e...suferinta e! Poate unii dintre voi o sa imi spuneti ca e normal, ca sunt normale toate certurile intre indragostiti, ca relatia trebuie intretinuta pentru a nu aparea monotonia.
Ce inseamna dragostea? Exista dragoste adevarata? Se spune ca ce e al tau e pus deoparte. Oare? Oare nu e doar o coincidenta ca suntem cu cine suntem, oare nu e doar obisnuinta de a vedea acelasi chip in fiecare zi, de a bea cafeaua in fiecare dimineata cu aceeasi persoana, de a mirosi seara de seara acelasi parfum??? Nu spunem, oare, "te iubesc" mult prea usor? Si eu o iubesc pe mama...si? Trebuie sa i-o spun mereu? Ea stie asta...

Daca aveti alta parere, va rog sa ma contraziceti!

Libertatea presei in Romania

Se vorbeşte foarte mult despre libertatea presei. Ce înseamnă libertatea presei şi cum o înţelgem noi? Putem vorbi în România anilor 2007 despre libertatea presei?

Multe publicaţii sunt dirijate de după o cortină de anumiţi oameni politici pentru a se scrie aşa cum vor ei, chiar dacă realitatea este departe de ceea ce se prezintă cititorului. Astfel, cititorul este manipulat. In România există destule televiziuni, poate prea multe din punctul meu de vedere, care sunt patronate de oameni politici. E normal ca respectiva televiziune să prezinte faptele în aşa fel încât partidul din care face parte respectivul politician să fie pus într- o lumină favorabilă. Multi dintre cititori sau telespectatori îşi dau seama de acest lucru şi renunţă să mai citească respectica publicaţie sau să mai urmărească emisiunile respectivului post de televiziune.

Aşa cum a spus şi Cristian Tudor Popescu, preşedintele Clubului Român de Presă şi directorul cotidianului „Gândul” e foarte greu să fii jurnalist cinstit, onest si în acelaşi timp să fi şi bine plătit. Se poate practica această meserie „corect”, ţinând cont de codul deontologic al jurnalistului şi de propriile coduri morale, în funcţie de fiecare jurnalist in parte, dar acest lucru este, deocamdata, platit prost.

Potrivit unui raport în vederea libertăţii presei, România ocupă locul 70 în lume, primele locuri fiind ocupate de Danemarca, Finlanda şi Islanda. Eu tind să cred că nu este un loc atât de rău pe cât pare ţinând cont de ceea ce se întămplă în ţara noastră.

In lumea intreagă, zeci de jurnalişti au fost asasinaţi pentru că au dorit sa informeze obiectiv opinia publică. În aceste cazuri, putem vorbi despre libertatea presei? Eu cred ca avem un drum foarte lung de parcurs până a ajunge să vorbim cu adevărat despre o libertate a presei, a mass – mediei în România.

E lucru mare in lumea asta sa fii OM...

Imi vad colegii la televizor plangand, vad flori multe si lumanari...toate sunt pentru Vanda Condurache. Astazi am citit si am vizionat zeci de stiri si tot nu pot sa cred, nu vreau sa cred ca doamna profesoara nu mai este printre noi. Nu pot sa inteleg de ce Dumnezeu ii ia langa El numai pe oamenii buni. Astazi a fost inmormantat Octavian Paler si a murit Vanda Condurache. Oamenii adevarati incep sa plece de langa noi unul cate unul. Poate s - au saturat de atata minciuna si ura.
Directorul de programe la TVR Iasi, Vanda Condurache a stiut sa fie si o profesoara exceptionala. Din acest motiv, noi, studentii de la Jurnalistica, cei care am avut deosebita onoare sa o avem profesoara, o numim cu atata usurinta "mama noastra". A stiut intotdeauna sa ne incurajeze atunci cand unii se indoiau de "menirea" lor. Ne spunea mereu cat de grea si fascinanta este in acelasi timp meseria acesta, cea de jurnalist. Si a stiut ce inseamna sa fii cel mai bun, ne - o demonstreaza numeroasele premii pe care le - a primit de-a lungul timpului.
Premiata, in 1998, la Salonic, cu Marele Premiu al Comisiei Europene pentru Coproductii pentru Programul International "ALICE", in 2005 de catre Asociatia Profesionistilor de Televiziune din Romania pentru interviul „Bernard Pivot - calator in lumea cuvintelor", autoare a numeroase interviuri cu personalitati importante, printre care si fostul presedinte francez, Francois Mitteran., A primit, in 2004, Ordinul „Palmes Academiques”, distinctie acordata de ambasadorul Frantei (ordin instituit de Napoleon in 1808).
Nu am sa pot uita niciodata ziua aceasta si felul in care am aflat ca Vanda Condurache a murit. A fost o doamna in adevaratul sens al cuvantului. Nu am cuvinte sa ii multumesc pentru tot ce ne-a invatat si pentru tot ce a facut pentru noi. Putem spera doar ca acum se afla intr - un loc mai bun...Dumnezeu sa o odihneasca in pace! Nu te vom uita niciodata!!!

Inmormantarea va avea loc vineri, 11 mai 2007, la ora 11.00, la Cimitirul Evreiesc.

Vreau sa fiu colega cu Robert Turcescu

Din sectiunea “L-am vazut si pe Robert Turcescu!” va prezint…Un om intelligent, un jurnalist profesionist, activ, de la care poti invata foarte multe, asa cum am facut – o eu si toti studentii care au fost prezenti la dezbatere.

O persoana care m –a motivat, mi – a dat sperante si m – a facut sa cred ca pot sa visez in continuare, ca pot sa devin ceea ce vreau cu foarte multa munca. Un om de televiziune care nu are pretentii la titlul de “vedeta media”, i le cedeaza bucuros Andreei Marin sau Mihaelei Radulescu. Un student dupa care nu se putea copia dar care a terminat o facultate de specialitate chiar daca familia il indruma sa fie economist.

Tema dezbaterii, stabilita de colegii mei de la Asociatia Studentilor Jurnalisti, a fost “Presa, caine de paza sau arma de santaj”, un titlu care nu prea i-a convenit invitatului dar care a incercat sa ne impartaseasca din experienta sa fara sa aiba pretentia ca detine adevarul suprem. A acceptat invitatia cu speranta ca se va putea adresa doar studentilor de la jurnalistica, acest lucru fiind greu pentru ca au fost prezenti foarte multi studenti care nu aveau nici in clin, nici in maneca cu jurnalismul dar care au vrut sa fie prezenti la dezbatere din diferite motive.

Nu stiu daca m- a vrajit sau daca chiar e adevarat ceea ce a spus Turcescu dar nu o sa uit niciodata cu cata convingere ne – a spus ca banii in mass-media vor veni in timp, ca trebuie sa ne ferim de mite pentru a ne pastra credibilitatea, ca nu trebuie sa ne gandim la cum o sa ne achitam ratele si la cat de fericita o sa fie sotia cand o sa ii oferim o excursie la munte atunci cand ni se vor flutura in fata ochilor 10000 de euro. Mai bine ne platim rata in 4 ani decat sa scapam de ea intr – o zi si sa ne pierdem onoarea. Nu am cum sa verific ca Turcescu nu a luat niciodata mita, nu am de unde sa stiu ca nu a acceptat cei 10000 de euro…asa ca il cred pe cuvant. Stiu ca nu mai era astazi pe piata mass – mediei daca accepta banii sau daca avea totusi un talk – show in care ii avea invitati doar pe Becali, Prigoana si Vanghelie era un Turcescu cu capul plecat, ceea ce nu se intampla acum. Director la ziarul “Cotidianul”, nu ii este frica ca ar putea muri maine de foame daca ar pleca de la postul de televiziune “Realitatea” pentru ca adevaratii profesionisti sunt cautati.

Turcescu, jurnalistul care ne – a demonstrat ca zicala “99% transpiratie, 1 % inspiratie” este adevarata, a fost placut surprins de studentii ieseni.