E ultima mea vacanta. Vara aceasta am incercat mai mult ca niciodata sa am parte de o vacanta plina de momente de neuitat. Nu stiu cat am reusit dar ma bucur ca am petrecut foarte mult timp alaturi de prietenii mei. Am avut nevoie de ei mai mult ca niciodata si spre bucuria mea, ei au stiut sa fie alaturi de mine. Stiu ca in ultima vreme am fost fosrte irascibila si va multumesc ca ati avut rabdare cu mine.
Viata...e o carte cu filele in diferite culori. Eu am ajuns la filele gri spre negru...cu toate ca sper sa nu ajung la cele negre. Voi, prietenii mei ati stiut cand mi-a fost bine si v-ati bucurat impreuna cu mine, ati stiut cand ma simt rau si ati plans impreuna cu mine. Acesta este un text pentru prietenii mei, adevaratii prieteni, e felul meu prin a-mi cere iertare si a va multumi cum stiu eu mai bine pentru prietenia voastra, prin scris.
Ai grija de tine fratiorul meu scump si de abia astept sa ne revedem mai fericiti ca niciodata! Te iub mult! Va iub mult pe toti!
Thursday, August 28, 2008
Wednesday, August 20, 2008
Punct si de la capat
Dezamagire, usurinta, regret, teama, speranta, durere, tradare, dezgust...
S-a terminat! S-a terminaaaaaaaaat!...striga un glas in mine parca s-ar elibera de cei trei ani. Trei ani care au trecut atat de repede. Sunt o mie de ganduri ce-mi trec prin cap acum, o mie de intrebari care nu ma lasa sa-mi dorm noptile, sa-mi traiesc zilele. Cine? Ce? Unde? Cand? Cum? De ce? Cele sase intrebari pe care le-am invatat sa le folosim in timpul facultatii pentru a realiza o stire obiectiva si completa, nu ma ajuta deloc sa-mi alcatuiesc propria stire, stirea vietii mele. Incotro? Ce-mi ofera aceasta facultate? De ce am crezut atat de mult in instinctele mele, de ce mi-am ascultat inima atunci cand toata lumea ma sfatuia sa urmez o facultate cu profil tehnic? Unde a disparut tot entuziasmul de la inceput? Unde a disparut increderea in fortele proprii? De ce dupa trei ani, am ajuns in acelasi punct?
Jurnalism, Andreea Marin, TVR Iasi, Iasi, Copou, practica TV, distractie, descoperiri, har, Mitropolie, concerte, colegi, prieteni, dragoste, 49 kg, profesori, Vanda Condurache, amfiteatre moderne, sesiune, licenta...asta speram sa gasesc.
Jurnalism, Cuzanet, Copou, stres, concerte, colegi, distractie, profesori, Vanda Condurache, stiri, prea multe stiri, fosta inchisoare (locul unde ne tineam cursurile), 54 kg, dragoste, sesiune, licenta...asta am gasit.
As putea sa scriu munti de scrisori despre ceea ce imi imaginam sa fie facultatea si ceea ce a fost. Insa, ma opresc aici. Cu toate astea, nu regret o clipa ca am ales sa urmez aceasta facultate. Daca as putea sa dau timpul inapoi as schimba foarte multe lucruri, unul singur ar ramane neschimbat: alegerea mea de a urma aceasta facultate.
Mi-a mai ramas un lucru, scrisul, dragostea pentru scris...asa cum stiu eu, prost, dupa unii profesori, istet si promitator, dupa altii.
S-a terminat! S-a terminaaaaaaaaat!...striga un glas in mine parca s-ar elibera de cei trei ani. Trei ani care au trecut atat de repede. Sunt o mie de ganduri ce-mi trec prin cap acum, o mie de intrebari care nu ma lasa sa-mi dorm noptile, sa-mi traiesc zilele. Cine? Ce? Unde? Cand? Cum? De ce? Cele sase intrebari pe care le-am invatat sa le folosim in timpul facultatii pentru a realiza o stire obiectiva si completa, nu ma ajuta deloc sa-mi alcatuiesc propria stire, stirea vietii mele. Incotro? Ce-mi ofera aceasta facultate? De ce am crezut atat de mult in instinctele mele, de ce mi-am ascultat inima atunci cand toata lumea ma sfatuia sa urmez o facultate cu profil tehnic? Unde a disparut tot entuziasmul de la inceput? Unde a disparut increderea in fortele proprii? De ce dupa trei ani, am ajuns in acelasi punct?
Jurnalism, Andreea Marin, TVR Iasi, Iasi, Copou, practica TV, distractie, descoperiri, har, Mitropolie, concerte, colegi, prieteni, dragoste, 49 kg, profesori, Vanda Condurache, amfiteatre moderne, sesiune, licenta...asta speram sa gasesc.
Jurnalism, Cuzanet, Copou, stres, concerte, colegi, distractie, profesori, Vanda Condurache, stiri, prea multe stiri, fosta inchisoare (locul unde ne tineam cursurile), 54 kg, dragoste, sesiune, licenta...asta am gasit.
As putea sa scriu munti de scrisori despre ceea ce imi imaginam sa fie facultatea si ceea ce a fost. Insa, ma opresc aici. Cu toate astea, nu regret o clipa ca am ales sa urmez aceasta facultate. Daca as putea sa dau timpul inapoi as schimba foarte multe lucruri, unul singur ar ramane neschimbat: alegerea mea de a urma aceasta facultate.
Mi-a mai ramas un lucru, scrisul, dragostea pentru scris...asa cum stiu eu, prost, dupa unii profesori, istet si promitator, dupa altii.
Subscribe to:
Posts (Atom)
