Povestea unui veteran de razboi

Gheorghe Timofte este veteranul satului Traian, comuna Zanesti din judetul Neamt si la propriu si la figurat. La cei 97 de ani, batranul ne da o adevarata lectie de viata. Un proverb spune ca cine nu are batrani sa isi cumpere, eu zic ca cine are batrani sa ii pretuiasca.

Cu ochii blanzi, vocea calda si o expresie trista pe fata, batranul imi povesteste de perioada razboiului. "Mi - am pierdut doi copii pentru ca sotia mea nu avea ce sa le dea de mancare", povesteste batranul. "Eram in razboi cand am primit o telegrama in care aflam ca mi - au murit copii. Nu am putut sa ajung la inmormantare, mi - au spus ca sunt in razboi, nu in vacanta sa pot pleca cand vreau", continua batranul cu lacrimi in ochi.Sotia si - a pierdut - o acum 13 ani. Spune ca a iubit - o foarte mult si nu a crezut ca poate trai atat de mult fara ea dar ca asa a vrut Dumnezeu. Locuieste cu fiica cea mai mica dar ii este dor de ceilalti trei copii care ii trec pragul foarte rar. "Am foarte multi nepoti si stranepoti. Pe unii dintre stranepoti nici nu ii cunosc", imi spune veteranul de razboi.Dupa aproape cinci ani de luptat in razboi primeste de la stat o pensie in valoare de 100 lei. Batranul marturiseste ca este multumit si ca banii ii da fiicei lui pentru a avea grija de el.A fost ranit la mana intr -o lupta din Siberia si trimis in tara pentru recuperare. "Poate acesta a fost norocul meu, Dumnezeu a vrut sa ma ranesc atunci ca sa traiesc acum. Daca ramaneam atunci in Siberia sigur eram mort acum". Si - a vazut camarazii de razboi murind in fata lui si a simtit neputinta de a nu putea face nimic pentru a - i ajuta. "Intr - o lupta am vazut cum o schija (sfaramatura de proiectil sau de bomba) i - a retezat capul unui coleg. O sa am imaginea asta toata viata in cap".

"Am luptat pentru pacea tinerilor de astazi"

Sunt multe amintiri din razboi pe care veteranul nu le va putea uita niciodata pentru ca i - au marcat viata. "Armata romana era slab organizata si prost dotata. Intr - o zi, eu cu vreo trei colegi de arma ne - am trezit cu inamicii peste noi. Vroiau sa ne ia prizonieri de razboi. Eram in timpul mesei, mancam cartofi fierti, una dintre mesele noastre bogate din perioada aceea. Un coleg s- aluptat cu unul dintre inamici si a reusit sa - i puna un cartof sub brat, spunandu - i ca este o grenada. Asa i - am imobilizat pe toti si am scapat", povesteste cu talent batranul."Tinerii din ziua de astazi nu pot sa conceapa ca ar putea sa izbucneasca oricand un razboi. Ei traiesc in liniste si pace dar nu se gandesc ca noi am luptat pentru pacea lor, pentru ca sa le fie lor bine". Batranul sterge o lacrima care curge pe obrazul stang si ofteaza incet. Fata lui ascunde o tristete de neinteles.Dupa discutia cu Gheorghe Timofte primesti o adevarata lectie de viata si intelegi ca prezentul il traim asa cum este datorita acestor oameni.